Acordul UE – Mercosur nu poate salva industria Germaniei și a Europei

Implicațiile acordului dintre UE și organizația Mercosur (Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Uruguay) au generat discuții aprinse mai ales din punct de vedere al impactului asupra agriculturii din UE, în special din punct de vedere al standardelor de siguranță alimentară și a capacității producătorilor locali de a rezista în fața unor producătorilor sud-americani, care pot avea până la patru recolte pe an.

Dezavantajele au fost fost considerate, probabil, suficient de reduse de către autoritățile de la Bruxelles, mai ales când sunt puse în balanță cu exporturile industriale ale Europei, marcate sever de scăderea puternică a competitivității.

Dar dacă acordul a venit prea târziu pentru a salva industria Europei și a Germaniei, având în vedere negocierile care au durat decenii? Sau poate că nu mai contează, deoarece acordul nu le mai poate salva?

Costul ridicat al energiei rămâne una dintre principalele obstacole în fața creșterii competitivității economiilor europene, iar în raport cu Mercosur decalajul este foarte mare.

Datele preluate în presa internațională arată că energia este cu 30% până la 70% mai ieftină la nivelul țărilor din organizație. De exemplu, prețul electricității din Paraguay este la un sfert față de cel din Germania, în timp ce prețul combustibililor fosili este la o treime.

În aceste condiții, Europa riscă să piardă sectoare industriale în loc să câștige cote noi de piață în America de Sud.

Mai este, apoi, și problema majoră a concurenței directe din partea Chinei, care nu a investit doar în capacități de producție pentru diverse sectoare industriale, inclusiv auto sau chimic, ci și în proiecte masive de infrastructură. Toate acestea arată o viziunea complet diferită a Chinei față de cooperarea economică cu partenerii din America de Sud.

Analiștii preluați în presa internațională arată că sectorul auto, industria chimică și farmaceutică, precum și sectorul ingineriei mecanice din Germania vor fi pricipalii beneficiari ai acordului.

Unul dintre aspectele importante îl reprezintă și un acces mai bun la materiile prime critice pentru tranziția energetică, industria de apărare și tehnologiile înalte.

Din păcate, efectele pozitive ale accesului direct la materiile prime critice, în mare parte din categoria pământurilor rare, vor fi limitate de lipsa unor capacități de prelucrare la scară mare pentru a obține produse de o puritate extrem de ridicată. În prezent, o parte importantă a minereurilor extrase în țările Mercosur din care se obțin metalele rare sunt transportate în China pentru prelucrare.

Pe de altă parte, o serie de analiști independenți au subliniat că acordul de liber schimb este departe de a fi suficient pentru reduce decalajul de competitivitate al Europei față de principalele economii globale.

Aceștia subliniază că niciunul dintre produsele industriei prelucrătoare din Europa, chiar dacă este vândut direct către țările din Mercosur, nu are prețuri competitive cu produse similare din SUA sau China, pentru care sunt aplicate tarife.

Singura excepție din punct de vedere al competitivității o reprezintă sectorul ingineriei mecanice, care este încă un sector industrial important, mai ales în Germania.

Chiar și așa, problemele vor persista, mai ales că vor apărea presiuni din partea SUA și Chinei pentru reducerea tarifelor pentru propriile exporturi către Mercosur.

La intrarea în vigoare a acordului, situația industriei din Germania este extrem de dificilă, pe fondul prelungirii unei crize determinate de costurile ridicate ale energiei, cererea internă redusă, creșterea concurenței din partea Chinei, dar și de birocrație, lipsa investițiilor și îmbătrânirea forței de muncă.

În fața acestor probleme structurale profunde, acordul cu organizația Mercosur nu poate oferi soluții miraculoase, mai ales că reducerile tarifare se vor aplica treptat pe o perioadă îndelungată.

Un exemplu este oferit de exporturile de automobile, unde reducerile tarifare se vor face pe o perioadă de circa 15 ani, cerință care a venit din partea Braziliei pentru protejarea propriei industrii auto.

Un semn mult mai mare de întrebare apare în legătură cu efectele acordului asupra sectorului chimic din Europa și din Germania.

Știri recente de la Bloomberg arată că Asociația Industriei Chimice din Germania (VCI) așteaptă o scădere de 3,5% a producției din sector în acest an, în condițiile în care volumul producției a scăzut cu peste 20% din 2021, o pierdere pe care mulți o consideră permanentă.

Agenția de știri americană mai subliniază că facilitățile de producție din industria chimică a Germaniei, al treilea sector industrial major după cel auto și cel de inginerie mecanică, funcționează în prezent doar la 70% din capacitate, nivel care s-a mai înregistrat doar în perioada crizei financiare globale și semnificativ sub pragul minim de rentabilitate (vezi graficul).

Recâștigarea competitivității în industria chimică, marcată în prezent de închideri ale unor unități de producție integrate în lanțurile de aprovizionare ale altor sectoare industriale, cum este instalația de cracare de pe platforma de la Leuna, deținută de Dow Chemical, va fi dificil de realizat, pe fondul creșterii dependenței de importurile de gaze lichefiate (GNL).

“Diferența de preț la energie față de Statele Unite și China rămâne semnificativă și un factor cheie în deciziile de investiții ale companiilor din Europa”, a declarat Markus Beyrer, director general al BusinessEurope, pentru Bloomberg, care mai scria la mijlocul lunii trecute că revenirea gazelor naturale mai ieftine nu a rezolvat criza industrială a Europei.

“Dacă ați luat decizia de a muta producția în altă parte sau de a vă muta într-o jurisdicție cu costuri mai mici, nu veți reveni automat doar din cauza schimbărilor pe termen scurt ale prețurilor la energie”, a subliniat Raoul Ruparel, directorul în cadrul Boston Consulting Group.

Prețurile ridicate din anii precedenți “au golit părți din nucleul industrial al Europei și chiar și cele mai mici prețuri sezoniere la gaze din 2020 încoace nu sunt suficiente pentru a redeschide fabricile închise”, mai scrie Bloomberg, în condițiile în care “diferența de preț la energie față de Statele Unite și China rămâne semnificativă și un factor cheie în deciziile de investiții pentru companiile din Europa”. Dincolo de prețurile energiei, “afacerile supraviețuitoare ale continentului se confruntă cu multe probleme noi, pe care energia mai ieftină nu le poate rezolva singură”.

Fără reforme structurale fundamentale, în special cele subliniate în Raportul Draghi din toamna anului 2024, efectele acordului UE – Mercosur asupra sectorului industrial european vor fi, cel mai probabil, radical diferite de așteptările actuale ale liderilor de la Bruxelles.

În ciuda perioadei semnificative trecute de la publicarea raportului, noile concluzii, prezentate la aniversarea primului an, în septembrie 2025, sunt extrem de îngrijorătoare.

Mario Draghi a declarat atunci că “toate provocările pe care le-am semnalat s-au agravat”, iar Europa se află într-o poziție și mai dificilă.

Acordurile de liber schimb nu sunt suficiente pentru a schimba această situație, iar voința politică nu pare să existe pentru aplicarea reformelor structurale de care au nevoie economiile din UE.

Călin Rechea